antume
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieţii autorului. – Cf. lat. a n t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTÚM ~ă (~i, ~e) (despre opere literare) Care este publicat în timpul vieţii autorului. /<fr. anthume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANTÚM, -Ă adj. (op. p o s t u m) Publicat în timpul vieţii autorului. [< fr. anthume].
(Dicţionar de neologisme)
ANTÚM, -Ă adj. (despre opere: şi s.) publicat în timpul vieţii autorului. (< fr. anthume)
(Marele dicţionar de neologisme)
antúm adj. m., pl. antúmi; f. sg. antúmă, pl. antúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Antum ≠ postum
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTÚM ~ă (~i, ~e) (despre opere literare) Care este publicat în timpul vieţii autorului. /<fr. anthume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANTÚM, -Ă adj. (despre opere: şi s.) publicat în timpul vieţii autorului. (< fr. anthume)
(Marele dicţionar de neologisme)
antúm adj. m., pl. antúmi; f. sg. antúmă, pl. antúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Antum ≠ postum
(Dicţionar de antonime)