anului dex - definiţie, sinonime, conjugare

anului

[Sinonime]
AN3- v. a5-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de „mai”) Acum câţiva ani. – Lat. anno.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AN2, ani, s.m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui şi care cuprinde 12 luni. ♢ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ♢ Loc. adv. În anul... = în cursul anului... La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) în urmă. De ani şi ani = de mulţi ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungaţi. La (sau intr-) un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru măsurarea distanţelor mari, egală cu distanţa străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învăţământ. ♢ (Urmat de determinări) Anii de studenţie. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei fiinţe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viaţă; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AN1 adv. pop. Anul trecut. ♢ ~ vară, ~ iarnă etc. vara, iarna etc. trecută. ♢ Mai ~ cu câţiva ani în urmă. /<fr. annus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AN2 ~i m. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluţie în jurul Soarelui. ♢ ~ bisect (sau bisectil) an având 366 de zile. An-lumină unitate de măsură egală cu distanţa străbătută de lumină în vid într-un an. Pe ~ în cursul unui an. ~ agricol perioadă de timp de la o toamnă la alta, cât ţine ciclul de lucrări agricole. Cu ~ii a) timp îndelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani în şir. Din ~ în paşte foarte rar. /<lat. annus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câştigat ... la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câţiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Şi a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.
(Dicţionarul limbii române moderne)

an (áni), s.m. – Perioadă de timp de 12 luni. – Mr., megl. an, istr. on. Lat. annus (Puşcariu 88; Candrea-Dens., 58; REW 487; DAR), cf. it. anno, prov., fr. an, cat. any, sp. año, port. anno. – Der. neol. anual, adj.; anuar, s.n.; anuitate, s.f. Compară anotimp, s.n. format (sec. XIX) pe baza modelului germ. Jahreszeit. Cf. anţărţ.
(Dicţionarul etimologic român)

-ÁN4, -ÁNĂ / -EÁN, -EÁNĂ, elem. „Locuitor al, locuitoare a...”,, „origine”. (din fr. -ain, -aine / -éen, -éene, cf. lat. -anus)
(Marele dicţionar de neologisme)

an adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

an s. m., pl. ani
(Dicţionar ortografic al limbii române)

an-lumínă s. m., pl. ani-lumină
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Ánul Nou s. pr. m., g.-d. art. Ánului Nou
(Dicţionar ortografic al limbii române)

an-váră adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AN VISÉCT s. v. an bisect, an bisextil.
(Dicţionar de sinonime)

AN s. 1. (înv.) leat, veleat. (În ~ul 1600.) 2. (ASTRON.) an bisect = an bisextil, (înv.) an visect; an bisextil v. an bisect. 3. (la pl.) epocă, perioadă, timp, vreme. (În ~ii copilăriei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an anu anul anulu

Cuvinte se termină cu literele: ui lui ului nului