anvelopa

ANVELÓPĂ, anvelope, s.f. 1. Înveliş de protecţie a camerei de aer a unui vehicul, confecţionat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din. fr. enveloppe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANVELÓP//Ă ~e f. 1) Înveliş protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roţi de vehicul. 2) Înveliş exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 3) Învelitoare de carte; supracopertă. [G.-D. anvelopei] /<fr. enveloppe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANVELÓPĂ s.f. 1. Înveliş protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Învelitoare de carte; supracopertă. ♦ Mapă de carton, de material plastic etc. în care se păstrează o carte în timpul cititului. 3. (Arte) Atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. [< fr. enveloppe].
(Dicţionar de neologisme)

ANVELÓPĂ s. f. 1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul. ♢ înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.). 2. supracopertă. ♢ mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului. ♢ plic. 3. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou. (< fr. enveloppe)
(Marele dicţionar de neologisme)

anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANVELÓPĂ s. v. supracopertă.
(Dicţionar de sinonime)