apărătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaş. 3. S.n. şi f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APĂRĂT//ÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roţilor trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori mari roşii, cultivată pentru seminţele ei mici, negre sau cenuşii, închise într-o capsulă şi folosite în alimentaţie; mac; somnişor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APĂRĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APĂRĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în faţa justiţiei sau care acordă asistenţă juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

apărătoare, apărători s.f. şapcă; fes; căciulă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. şi pl. apărătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnişor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
(Dicţionar de sinonime)

APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.
(Dicţionar de sinonime)

APĂRĂTÓR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Apărătoratacant
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apa apar apara aparat

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare