apăra dex - definiţie, sinonime, conjugare
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. ~ o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A APĂREÁ apár intranz. 1) A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naştere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. /<lat. apparere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre „a opri” şi „a interzice”. Acelaşi sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).
(Dicţionarul etimologic român)

apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naştere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître faţă de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendinţa de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparenţă, s.f.; apariţie,, s.f., toate din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naştere. ♦ A părea. 2. A ieşi de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].
(Dicţionar de neologisme)

apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apăreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. şi pl. apáră; part. apărút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)

APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.
(Dicţionar de sinonime)

APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ şi el.) 3. v. înfăţişa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zâmbet ~ pe faţa lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieşi, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieşi. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieşi, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicţionar.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) apăra ≠ a ataca
(Dicţionar de antonime)

A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apa apar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara para