apărare dex - definiţie, sinonime, conjugare
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APĂRÁRE, apărări, s.f. Acţiunea de a (se) apăra. ♢ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. ~ o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APĂR//ÁRE ~ări f. 1) v. A APĂRA şi A SE APĂRA. 2) Formă de luptă care constă în respingerea atacurilor inamicului, menţinând poziţiile ocupate. 3) Totalitate a măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apără cauza cuiva în faţa unei instanţe judecătoreşti. 5) Totalitate a jucătorilor dintr-o echipă sportivă care apără poarta proprie. [G.-D. apărării] /v. a (se) apăra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre „a opri” şi „a interzice”. Acelaşi sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).
(Dicţionarul etimologic român)

apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apăráre s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)

APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.
(Dicţionar de sinonime)

APĂRÁRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. v. pledare, susţinere. (~ cauzei cuiva.) 5. (livr.) prezervare, prezervaţie. (Instinctul de ~.) 6. v. defensivă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) apăra ≠ a ataca
(Dicţionar de antonime)

Apărare ≠ acuzare, atac
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apa apar apara aparar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare parare