apăsa dex - definiţie, sinonime, conjugare
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleşi. – Lat. *appensare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APĂSÁ apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăţi. ~ un buton. 2) fig. (colectivităţi şi persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufleteşti ale unei persoane) A copleşi, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rană. /<lat. appensare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

apăsá (apắs, apăsát), vb. – 1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleşi, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Puşcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Creţu 306 pleca în mod greşit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleşeşte); apăsătură, s.f. (presiune; oprimare).
(Dicţionarul etimologic român)

apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. şi pl. apásă; conj. prez. 3 sg. şi pl. apése
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.
(Dicţionar de sinonime)

APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleşi, covârşi, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apa apas

Cuvinte se termină cu literele: sa asa pasa