APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APARÁT, aparate, s.n. 1. Sistem de piese care serveşte pentru o operaţie mecanică, tehnică, ştiinţifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcţiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituţii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ♢ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia; totalitatea angajaţilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ♢ Aparat ştiinţific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigaţie ştiinţifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor şi comentariilor care însoţesc o ediţie critică. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. ~ o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
APARÁT ~e n. 1) Sistem tehnic care serveşte la executarea anumitor operaţii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ♢ ~ de gimnastică ansamblu de instalaţii care servesc la efectuarea de exerciţii gimnastice. 2) Totalitate a organelor care îndeplinesc o funcţie în organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor şi a personalului dintr-o instituţie, dintr-un stat. ~ administrativ. ♢ ~ critic explicaţiile care însoţesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre „a opri” şi „a interzice”. Acelaşi sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).
(Dicţionarul etimologic român)
aparát (aparáte), s.n. – Maşinărie, instalaţie, instrument. Lat. apparatus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
APARÁT s.n. 1. Sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc. bine determinată. ♦ Instalaţie, unealtă etc. servind la efectuarea de exerciţii gimnastice. 2. Ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei instituţii. ♢ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor şi mijloacelor folosite într-o anumită muncă. ♢ Aparat ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; aparat critic = notele explicative care însoţesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].
(Dicţionar de neologisme)
APARÁT s. n. 1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc. ♢ instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism. 3. totalitatea serviciilor unei instituţii. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă. o ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
(Marele dicţionar de neologisme)
apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aparát s. n., pl aparáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)
APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.
(Dicţionar de sinonime)
APĂRÁT adj. v. adăpostit.
(Dicţionar de sinonime)
APARÁT s. 1. (TEHN.) maşină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardio-vascular etc.) 4. (ANAT.) aparat Golgi v. dictiozom.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) apăra ≠ a ataca
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APARÁT, aparate, s.n. 1. Sistem de piese care serveşte pentru o operaţie mecanică, tehnică, ştiinţifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcţiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituţii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ♢ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia; totalitatea angajaţilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ♢ Aparat ştiinţific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigaţie ştiinţifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor şi comentariilor care însoţesc o ediţie critică. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
APARÁT ~e n. 1) Sistem tehnic care serveşte la executarea anumitor operaţii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ♢ ~ de gimnastică ansamblu de instalaţii care servesc la efectuarea de exerciţii gimnastice. 2) Totalitate a organelor care îndeplinesc o funcţie în organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor şi a personalului dintr-o instituţie, dintr-un stat. ~ administrativ. ♢ ~ critic explicaţiile care însoţesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre „a opri” şi „a interzice”. Acelaşi sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).
(Dicţionarul etimologic român)
aparát (aparáte), s.n. – Maşinărie, instalaţie, instrument. Lat. apparatus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
APARÁT s.n. 1. Sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc. bine determinată. ♦ Instalaţie, unealtă etc. servind la efectuarea de exerciţii gimnastice. 2. Ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei instituţii. ♢ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor şi mijloacelor folosite într-o anumită muncă. ♢ Aparat ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; aparat critic = notele explicative care însoţesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].
(Dicţionar de neologisme)
APARÁT s. n. 1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc. ♢ instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism. 3. totalitatea serviciilor unei instituţii. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă. o ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
(Marele dicţionar de neologisme)
apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aparát s. n., pl aparáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)
APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.
(Dicţionar de sinonime)
APĂRÁT adj. v. adăpostit.
(Dicţionar de sinonime)
APARÁT s. 1. (TEHN.) maşină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardio-vascular etc.) 4. (ANAT.) aparat Golgi v. dictiozom.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) apăra ≠ a ataca
(Dicţionar de antonime)