apartenență dex - definiţie, sinonime, conjugare
APARTENÉNŢĂ, apartenenţe, s.f. Faptul de a ţine, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APARTENÉNŢ//Ă ~e f. Faptul de a aparţine, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenţei] /<fr. appartenance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APARTENÉNŢĂ s.f. Faptul de a aparţine cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza].
(Dicţionar de neologisme)

APARTENÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a aparţine cuiva, de a ţine de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulţime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

APARTENÉNT, -Ă adj. care aparţine de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente)
(Marele dicţionar de neologisme)

apartenénţă s. f., g.-d. art. apartenénţei; pl. apartenénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apartenént adj. m., pl. apartenénţi; f. sg. apartenéntă, pl. apartenénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APARTENÉNŢĂ s. provenienţă. (Care este ~ acestui utilaj?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apa apar apart aparte

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta enenta