apela

APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APEL//Á ~éz intranz. A face apel (la cineva sau la ceva); a se adresa pentru susţinere; a recurge. /<fr. appeler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APELÁ vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieşit din uz) A se adresa unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanţă inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].
(Dicţionar de neologisme)

APELÁ, apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obţină (date, informaţii). (din fr. appeler, lat. appellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

apelá vb., ind. prez. 1 sg. apeléz, 3 sg. şi pl. apeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
APELÁ vb. v. cere.
(Dicţionar de sinonime)