apele dex - definiţie, sinonime, conjugare

apele

[Sinonime]
ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult şi fără rost. A fi (toţi) o apă (şi un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre ţesături) a-şi micşora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situaţie grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ♢ Ape teritoriale = porţiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ♢ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Ştie lecţia pe dinafară. ♢ Expr. A şti (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaşte gândurile, intenţiile sau dispoziţia cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace.A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiţii nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ♢ Apă grea = combinaţie a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluţie folosită ca decolorant în industria textilă şi a hârtiei. Apă de var = soluţie cu proprietăţi antidiareice şi antiacide. Apă deuterică = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreţii apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ♢ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÁPĂ ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust şi fără miros, fiind o combinaţie de oxigen şi hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ♢ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conţin prea multă apă şi nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conţinut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ♢ ~ curgătoare apă care curge pe o albie şi se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălţi). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre preţioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluţii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ♢ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric şi acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăţi dezinfectante şi decolorante. 5) Secreţie a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni.~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ápă (ápe), s.f. – 1. Lichid incolor care formează unul din învelişurile Pămîntului. – 2. Masă de apă, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secreţie. – 4. Reflexe schimbătoare ale obiectelor care strălucesc. – Mr. apă, megl. apă, apu, istr. ape. Lat. ăqua (Puşcariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu şi ngr. νερό; uzul ngr. are şi alte corespondenţe cu rom., cf. a şti (ca) pe apă, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s.m. (sacagiu), pe care Puşcariu 92 şi REW 572a îl derivă direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. internă, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; apăraie, s.f. (inundaţie); apătos, adj. (apos), formaţie internă în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare să se fi confundat cu terminaţia -tos de la vîrtos, muntos, sănătos etc. (Puşcariu 95 şi DAR propun un prototip lat. *aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apătoşa, vb. (a ţîşni apă, a se umple de apă); apşoară, s.f. (rîuşor, pîrîu).
(Dicţionarul etimologic român)

APĂ (lat. aqua) s.f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H2O; p.f. 100 ºC; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 ºC). Formează unul dintre învelişurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanţe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găseşte în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de şiroire, de infiltraţie, subterane). A. marină = apa oceanelor şi mărilor, sărată (în medie 35 ‰) şi mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km3. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conţinut variabil de săruri, gaze, substanţe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăţi terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarţa Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă şi de condensare) şi endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parţial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi şi, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de ţiţei, cu care este singenetică. A. de constituţie = a. care intră în molecula unor substanţe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o reţin unele substanţe cristaline, formînd cristalohidraţi. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuinţată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecţii sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurităţi sau cu substanţe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanţe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre ţesături) a-şi micşora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situaţie grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfinţită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane şi de suprafaţă. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenţi, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) şi stagnante (bălţi, mlaştini). ♦ A. moartă = apă (2) în mişcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. braţe moarte, lagune etc.). 3. (DR.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile şi canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor şi golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranităţii acelui stat. Ape teritoriale = porţiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 şi 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranităţii acestuia şi formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreţii apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanţe chimice. ♦ Apă de clor = soluţie care conţine trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuinţată ca decolorant în industria textilă şi a hîrtiei; atacă aurul şi platina. A. de var = soluţie de hidroxid de calciu preparată din var nestins şi apă (1), cu proprietăţi antidiareice şi antiacide. A. de plumb = soluţie de acetat de plumb, toxică, întrebuinţată în medicină, în imprimeria textilă şi la prepararea multor combinaţii ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obţinut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conţine săruri de amoniu. A. de barită = soluţie de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbţia dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluţie alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuinţată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluţie de hipoclorit de potasiu, întrebuinţată ca decolorant. A. grea = combinaţie a oxigenului cu deuteriul (D2O); a fost obţinută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey şi McDonald. Se foloseşte în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părţi acid clorhidric şi o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine şi mai bea prov. (deţ.) cine a fost o dată la puşcărie va reveni acolo. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a bate apa în piuă expr. a vorbi mult şi prost. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ápă ácră s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă-grea (chim) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă s. f., g.-d. art. ápei; pl. ápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă álbă (cataractă) s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă amoniacálă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de clor s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de Javél s. f. + prep. + s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de plumb s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de var s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă oxigenátă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă regálă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă-neágră (glaucom) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de Colónia s. f. + prep. + s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cal-de-ápă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şoárece-de-ápă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şárpe-de-ápă (peşte) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cucútă-de-ápă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de flori s. f. + prep. + s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciúma-ápelor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-de-ápă (lişiţă) s. f., pl. găíni-de-ápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

límba-ápei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burícul-ápei s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

broásca-ápei s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mánă-de-ápe (bot.) s. f., g.-d. art. mánei-de-ápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otrăţél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săgeáta-ápei (sau ápelor) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

púrice-de-ápă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chimión de ápă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă táre s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie.
(Dicţionar de sinonime)

ÁPĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cişmea. 8. v. transpiraţie. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.
(Dicţionar de sinonime)

ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie, lacrimi, salivă, scuipat, scuipătură, spută.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ GAZOÁSĂ s. v. apă minerală, borviz, sifon.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ METÁLICĂ s. v. apă minerală, borviz.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ METALICEÁSCĂ s. v. apă minerală, borviz.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ SFINŢÍTĂ s. v. agheasmă.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ VÍE s. v. acid azotic, acid nitric.
(Dicţionar de sinonime)

AŢA-ÁPEI s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

UMBRELUŢĂ-DE-ÁPĂ s. v. buricul-apei.
(Dicţionar de sinonime)

BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)

BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTLAGINĂ-DE-ÁPĂ s. v. limbariţă.
(Dicţionar de sinonime)

BUCINIŞ-DE-ÁPĂ s. v. cucută-de-apă, cu-cută-mică.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN-DE-ÁPĂ s. v. iris, roşăţea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben.
(Dicţionar de sinonime)

CAL-DE-ÁPĂ s. v. libelulă.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUNICĂ-DE-ÁPĂ s. v. lăstun-de-mal.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

PODBAL-DE-ÁPĂ s. v. limbariţă.
(Dicţionar de sinonime)

LÍMBA-ÁPEI s. v. broscariţă.
(Dicţionar de sinonime)

TRIFOI-DE-ÁPĂ s. v. plutică.
(Dicţionar de sinonime)

MICŞUNEAUA-ÁPEI s. v. roşăţea.
(Dicţionar de sinonime)

MIERLĂ-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINĂ-DE-ÁPĂ s. v. lişită.
(Dicţionar de sinonime)

GAROAFĂ-DE-ÁPĂ s. v. roşăţea.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-ÁPELOR s. v. silnic.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

MAI-DE-ÁPĂ s. v. nufăr.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂRE-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)

PURICE-DE-ÁPĂ s. v. dafnie.
(Dicţionar de sinonime)

PIPER-DE-ÁPĂ s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

DIHOR DE ÁPĂ s. v. lutră, nurcă, vidră.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-DE-ÁPĂ s. v. canale.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNGÂIEREA-ÁPELOR s. v. silur.
(Dicţionar de sinonime)

PARCUL-ÁPELOR s. v. clean.
(Dicţionar de sinonime)

VÂSC-DE-ÁPĂ s. v. peniţă.
(Dicţionar de sinonime)

CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraş.
(Dicţionar de sinonime)

APA-MÓRŢILOR s. v. fata morgana.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap ape apel

Cuvinte se termină cu literele: le ele pele