apella
APÉLLA s.f. Nume dat adunării poporului din Sparta antică. – Cuv. gr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APÉLLA (cuv. gr.) s.f. Adunarea poporului în Sparta, care hotăra pacea şi războiul şi care desemna prin aclamaţii eforii, membrii gerusiei şi pe cei doi regi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
APÉLLA s. f. adunare populară în Sparta antică, având toţi cetăţenii cu drepturi depline, trecuţi de 30 de ani. (< gr. apella)
(Marele dicţionar de neologisme)
apélla s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APÉLLA (cuv. gr.) s.f. Adunarea poporului în Sparta, care hotăra pacea şi războiul şi care desemna prin aclamaţii eforii, membrii gerusiei şi pe cei doi regi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
(Marele dicţionar de neologisme)
apélla s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)