aperturii

APERTÚRĂ, aperturi, s.f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavităţi. 3. (Fot.) Unghiulaţie. – Din fr. aperture, it. apertura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APERTÚR//Ă ~i f. 1) Loc liber prin care se poate pătrunde sau privi în interior; deschizătură; deschidere. 2) anat. Grad de deschidere a unei cavităţi. 3) lingv. Grad de deschidere a gurii la articulaţia unui sunet. /<lat. apertura, fr. aperture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulaţiei unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].
(Dicţionar de neologisme)

APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)
(Marele dicţionar de neologisme)

apertúră s. f., g.-d. art. apertúrii; pl. apertúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
APERTÚRĂ s. v. unghiulaţie.
(Dicţionar de sinonime)

APERTÚRĂ s. v. deschidere, deschizătură, gaură, orificiu.
(Dicţionar de sinonime)