aplicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuinţa, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ♢ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecţie = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APLICÁRE, aplicări, s.f. Acţiunea de a aplica şi rezultatul ei. – V. aplica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuinţa; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].
(Dicţionar de neologisme)

APLICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) aplica şi rezultatul ei; aplicaţie. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinaţie; talent. [< aplica].
(Dicţionar de neologisme)

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ♢ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

aplica, aplic v.i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. şi pl. aplícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ştampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 5. v. executa.
(Dicţionar de sinonime)

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.
(Dicţionar de sinonime)

APLICÁRE s. 1. aplicaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ştampilei.) 4. v. executare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apl apli aplic aplica

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare licare