apocopă dex - definiţie, sinonime, conjugare
APOCÓPĂ, apocope, s.f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariţia unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APOCÓP//Ă ~e f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt. /<fr. apocope, lat. apocopa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APOCÓPĂ s.f. 1. Cădere a unui sunet, a unei silabe sau a unui grup de silabe de la sfârşitul unui cuvânt. 2. Fractură în care o parte a osului este pierdută. [< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo – afară, koptein – a tăia].
(Dicţionar de neologisme)

APOCOPÁ vb. I. tr. A produce o apocopă. [<apocopă].
(Dicţionar de neologisme)

APOCÓPĂ s. f. 1. cădere a consoanei finale a unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârşitul acestuia. 2. fractură cu pierderea unei părţi a osului. (< fr. apocope, lat. apocopa)
(Marele dicţionar de neologisme)

apocópă s. f., g.-d. art. apocópei; pl. apocópe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apocopá vb., ind. prez. 3 sg. apocopeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ap apo apoc apoco apocop

Cuvinte se termină cu literele: pa opa copa ocopa pocopa