apologetică dex - definiţie, sinonime, conjugare
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care conţine o apologie, care ţine de apologie. 2. S.f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S.f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creştine. – Din fr. apologétique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APOLOGÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, lat. apologeticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APOLOGÉTICĂ f. Ramură a teologiei, care are ca obiect apărarea religiei creştine. [G.-D. apologeticii] /<fr. apologétique, lat. apologeticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APOLOGÉTIC, -Ă adj. Care conţine o apologie; de apologie. [Cf. fr. apologétique, lat. apologeticum, gr. apologetikos].
(Dicţionar de neologisme)

APOLOGÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creştine şi care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumuseţează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica].
(Dicţionar de neologisme)

APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conţine o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique)
(Marele dicţionar de neologisme)

apologétic adj. m., pl. apologétici; f. sg. apologétică, pl. apologétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apologétică s. f., g.-d. art. apologéticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
APOLOGÉTIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ap apo apol apolo apolog

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica etica getica