APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. Tranz. (Despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A APORT//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre câini) A aduce vânatul sau obiecte aruncate special; a face aport. /<fr. apporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
APORTÁ vb. I. tr. (Despre un câine) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. [P.i. 3,6 -tează. / < fr. apporter].
(Dicţionar de neologisme)
APORTÁ vb. tr. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. (< fr. apporter)
(Marele dicţionar de neologisme)
aporta, aportez, v.t. a fura (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aportá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. aporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aportáre s. f., g.-d. art. aportării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A APORT//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre câini) A aduce vânatul sau obiecte aruncate special; a face aport. /<fr. apporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
APORTÁ vb. tr. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. (< fr. apporter)
(Marele dicţionar de neologisme)
aporta, aportez, v.t. a fura (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aportá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. aporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aportáre s. f., g.-d. art. aportării
(Dicţionar ortografic al limbii române)