apostat
[Sinonime]
APOSTÁT, -Ă, apostaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care a săvârşit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APOSTÁ//T ~ţi m. Persoană care a săvârşit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
apostát (apostátă), adj. – Care a săvîrşit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), şi mai tîrziu din fr. apostat. – Der. apostazie, s.f., din fr.; apostazia, vb. (a renunţa, a renega).
(Dicţionarul etimologic român)
APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunţat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].
(Dicţionar de neologisme)
APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârşit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)
(Marele dicţionar de neologisme)
apostát s. m., adj. m., pl. apostáţi; f. sg. apostátă, pl. apostáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APOSTÁT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APOSTÁ//T ~ţi m. Persoană care a săvârşit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunţat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].
(Dicţionar de neologisme)
APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârşit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)
(Marele dicţionar de neologisme)
apostát s. m., adj. m., pl. apostáţi; f. sg. apostátă, pl. apostáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APOSTÁT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.
(Dicţionar de sinonime)