apostrofare

APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APOSTROFÁRE, apostrofări, s.f. Acţiunea de a apostrofa şi rezultatul ei. – V. apostrofa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A APOSTROF//Á ~éz tranz. (persoane) A supune unei apostrofe; a întrerupe brutal făcând o observaţie aspră. /<fr. apostropher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APOSTROFÁ vb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher].
(Dicţionar de neologisme)

APOSTROFÁRE s.f. Acţiunea de a apostrofa şi rezultatul ei; apostrofă. [< apostrofa].
(Dicţionar de neologisme)

APOSTROFÁ vb. tr. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica. (< fr. apostropher)
(Marele dicţionar de neologisme)

apostrofá vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, 3 sg. şi pl. apostrofeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

apostrofáre s. f., g.-d. art. apostrofării; pl. apostrofări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
APOSTROFÁ vb. v. certa.
(Dicţionar de sinonime)

APOSTROFÁRE s. apostrofă, certare. (~ adresată cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)