apoziție dex - definiţie, sinonime, conjugare

apoziție

APOZÍŢIE, apoziţii, s.f. 1. (Gram.) Atribut care se află pe acelaşi plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ). 2. (Med.) Depunere de celuloză în membrana celulei. – Din fr. apposition, lat. appositio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

APOZÍŢI//E ~i f. Atribut substantival la cazul nominativ sau, mai rar, la cazul în care stă cuvântul determinat. [G.-D. apoziţiei] /<fr. apposition, lat. appositio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

APOZÍŢIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în acelaşi caz cu acesta. 2. (Bot.) Creştere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apoziţiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio].
(Dicţionar de neologisme)

APOZÍŢIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ♢ orice construcţie sintactică de tip apoziţional. 2. (biol.) creştere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio)
(Marele dicţionar de neologisme)

apozíţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ap apo apoz apozi apozit

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie zitie ozitie