aprig
[Sinonime]
ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁPRI//G ~gă (~gi, ~ge) 1) Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. 2) Care este aspru; fără milă. 3) Care este lacom. ~ la câştig. [Sil. a-prig] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
áprig (áprigă), adj. – 1. Violent, impetuos. – 2. Aspru, drept. Lat. aprῑcus „expus la soare”, de unde apoi „fierbinte, arzător”; cf. calabr. apricari „a încălzi”. Schimbarea semantică este generală la termenii care desemnează „căldura” şi, în sens fig., impulsul pasional; cf. căldură, fierbinte, sp. calentarse, acalorarse etc. De la „pasionat” s-a trecut firesc la „violent”, care este sensul uzual al cuvîntului rom. În sfîrşit, sensul de „avid, lacom” înregistrat în dicţionare (în primul rînd DAR), şi care a indus în eroare REW 561 nu există în realitate; expresiile de tipul aprig la pradă, aprig la cîştig sînt normale în cadrul sensului 1, şi interpretarea interesată a acestora aşa cum este dată în DAR se explică în lumina etimologiei pe care o propune apoi, şi care nu ni se pare convingătoare. – G final ca în stîng şi vitreg. Etimonul aprῑcus era indicat încă de Laurian, Hasdeu şi Cihac, dar a fost respins de cercetătorii moderni (Puşcariu 99 dă originea cuvîntului drept necunoscută; REW 561 respinge etimonul aprῑcus). Tiktin se gîndea la un lat. *apricus, de la aper „porc mistreţ”. Subak, Archeografo triestino, XXX, 14 propune *apprex „lacom”, de la apprecor, a cărui der. pare puţin probabilă. În sfîrşit, DAR (cf. REW 4055) propune gr. ἄρπαξ „avid, lacom” (de unde fr. Harpagon), întemeiat pe falsul semantism pe care l-am indicat.
(Dicţionarul etimologic român)
áprig adj. m. (sil. -prig), pl. áprigi; f. sg. áprigă, pl. áprige
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÁPRIG adj., adv. 1. adj. v. focos. 2. adj. v. impetuos. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. v. hrăpăreţ. 5. adj. v. înverşunat. 6. adj. v. disputat. 7. adj. v. violent. 8. adj. v. cumplit. 9. adj. v. puternic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aprig ≠ calm, domol, temperat, blajin, blând, liniştit, stăpânit, lin, uşor
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁPRI//G ~gă (~gi, ~ge) 1) Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. 2) Care este aspru; fără milă. 3) Care este lacom. ~ la câştig. [Sil. a-prig] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
áprig adj. m. (sil. -prig), pl. áprigi; f. sg. áprigă, pl. áprige
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÁPRIG adj., adv. 1. adj. v. focos. 2. adj. v. impetuos. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. v. hrăpăreţ. 5. adj. v. înverşunat. 6. adj. v. disputat. 7. adj. v. violent. 8. adj. v. cumplit. 9. adj. v. puternic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aprig ≠ calm, domol, temperat, blajin, blând, liniştit, stăpânit, lin, uşor
(Dicţionar de antonime)