aracit

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci viţa de vie sau alte plante agăţătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARĂCÍT s.n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s.n.] – V. arăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ARĂC//Í ~ésc tranz. (plante agăţătoare, mai ales viţa de vie) A pune pe araci. /Din arac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

arăci, arăcesc, v.r. (glum.) a se căsători (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

arăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéşte, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. arăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

arăcít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)