ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ARANJÁT, -Ă, aranjaţi, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ţinuta exterioară îngrijită. 2. Care şi-a făcut un rost în viaţă. – V. aranja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ARANJ//Á ~éz tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aşeza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face să funcţioneze în condiţii bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la condiţiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna într-un post sau într-o funcţie bună; a aşeza. 6) (fapte, stări de lucruri etc.) A satisface în toate privinţele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face să se aranjeze. /<fr. arranger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ARANJ//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi potrivi toaleta. 2) A-şi face un rost în viaţă. 3) (despre persoane) A se aşeza pe o linie dreaptă; a se alinia. /<fr. arranger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aranjá (aranjéz, aranját), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s.n.; aranjator, s.m. (organizator); aranjor, s.m. (organizator). Cf. deranja.
(Dicţionarul etimologic român)
ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, fiinţe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acţiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înţelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-şi potrivi ţinuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger].
(Dicţionar de neologisme)
ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ♢ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-şi face un rost. ♢ a se înţelege cu cineva, a se pune bine. ♢ a-şi potrivi ţinuta exterioară. (< fr. arranger)
(Marele dicţionar de neologisme)
aranja, aranjez v.t. a bate, a schilodi în bătaie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acţiuni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aranjat, -ă, aranjaţi, -te, adj. bătut, schilodit în bătaie Notă: (Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. şi pl. aranjeáză, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aranjéze; ger. aranjând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ARANJÁ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.
(Dicţionar de sinonime)
ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
(Dicţionar de sinonime)
ARANJÁT adj. 1. clasat, ordonat, organizat, rânduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. pregătit. (O cameră ~.) 3. v. gătit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi,
(Dicţionar de antonime)
Aranjat ≠ dezordonat, răscolit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ARANJÁT, -Ă, aranjaţi, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ţinuta exterioară îngrijită. 2. Care şi-a făcut un rost în viaţă. – V. aranja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ARANJ//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi potrivi toaleta. 2) A-şi face un rost în viaţă. 3) (despre persoane) A se aşeza pe o linie dreaptă; a se alinia. /<fr. arranger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aranjá (aranjéz, aranját), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s.n.; aranjator, s.m. (organizator); aranjor, s.m. (organizator). Cf. deranja.
(Dicţionarul etimologic român)
ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, fiinţe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acţiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înţelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-şi potrivi ţinuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger].
(Dicţionar de neologisme)
ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ♢ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-şi face un rost. ♢ a se înţelege cu cineva, a se pune bine. ♢ a-şi potrivi ţinuta exterioară. (< fr. arranger)
(Marele dicţionar de neologisme)
aranja, aranjez v.t. a bate, a schilodi în bătaie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acţiuni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aranjat, -ă, aranjaţi, -te, adj. bătut, schilodit în bătaie Notă: (Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. şi pl. aranjeáză, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aranjéze; ger. aranjând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ARANJÁ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.
(Dicţionar de sinonime)
ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
(Dicţionar de sinonime)
ARANJÁT adj. 1. clasat, ordonat, organizat, rânduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. pregătit. (O cameră ~.) 3. v. gătit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi,
(Dicţionar de antonime)
Aranjat ≠ dezordonat, răscolit
(Dicţionar de antonime)