arenda

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AREND//Á ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. şi pl. arendeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ARENDÁ vb. (înv. şi pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
(Dicţionar de sinonime)