arendare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARENDÁRE, arendări, s.f. Acţiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s.f.] – V. arenda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AREND//Á ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. şi pl. arendeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

arendáre s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARENDÁ vb. (înv. şi pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
(Dicţionar de sinonime)

ARENDÁRE s. (înv. şi reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar are aren arend arenda

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare endare