ARESTÁNT, -Ă, arestanţi, -te, s.m. şi f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
arestánt s. m., pl. arestánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
arestántă s. f., pl. arestánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ARESTÁNT s. v. arestat, deţinut, întemniţat, prizonier.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
arestánt s. m., pl. arestánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ARESTÁNT s. v. arestat, deţinut, întemniţat, prizonier.
(Dicţionar de sinonime)