arete dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zăreşte sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

aréte (aréţi), s.m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Puşcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. areţar, s.m. (paznic de berbeci); arăţel, s.m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, şi care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).
(Dicţionarul etimologic român)

ARETÁ vb. intr. a ponta3 (I). (< fr. arrêter)
(Marele dicţionar de neologisme)

aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)
(Dicţionar de sinonime)

ARÉTE s. v. berbec.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar are aret

Cuvinte se termină cu literele: te ete rete