argintii dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARGÍNT (1) s.n., (2) arginţi, s.m. 1. S.n. (Adesea fig.) Metal preţios de culoare albă strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S.m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare şi strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARGÍN//T n. Metal preţios de culoare albă strălucitoare, meleabil şi ductil, cu mare conductibilitate electrică şi calorică, având diferite întrebuinţări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.). Bani de ~.Nuntă de ~ aniversare a douăzeci şi cinci de ani de la căsătorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARGINTÍ//U ~íe (~íi) 1) Care este de culoarea argintului. Vulpe argintie. 2) fig. (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebită; cristalin; limpede. /argint + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

argínt s.n. – 1. Metal preţios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S.m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Lat. argentum (Puşcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ërgënd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. arginţi se foloseşte numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s.m., care poate fi de formaţie internă (Puşcariu 117; REW 638, şi DAR îl derivă din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, s.f. (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriţă, s.f. (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, s.f. (argintare); arginti, vb.; arginţică, s.f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb.
(Dicţionarul etimologic român)

ARGÍNT (lat. argentum) 1. S.n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p.t. 960 ºC, p.f. 2.180 ºC, duritate 2,7). Metal preţios, alb, lucios, moale, maleabil şi ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică şi calorică dintre elemente. Se găseşte în stare nativă şi sub formă de combinaţii (sulfură, clorură) în special în galenele argentifere. Este inoxidabil. În combinaţii funcţionează monovalent. Se utilizează pentru confecţionarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦ Nuntă de a. = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei. ♦ (FARM.) A. coloidal = antiseptic obţinut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasă, neagră-verzuie, sau lamele cenuşii cu 70 la sută argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie. 2. S.m. (La pl.) Bani. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

argínt (ban) s. m., pl. argínţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

argínt (metal) s. n., (specii, obiecte) pl. argínturi; simb. ag
(Dicţionar ortografic al limbii române)

argínt-viu s. n., art. argíntul-viu
(Dicţionar ortografic al limbii române)

argintíu adj. m., f. argintíe; pl. m. şi f. argintíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARGINT COLOIDÁL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)
(Dicţionar de sinonime)

ARGINT-VÍU s. v. hidrargir, mercur.
(Dicţionar de sinonime)

ARGÍNŢI s. pl. v. ban, franc, gologan, para.
(Dicţionar de sinonime)

ARGINTÍU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar arg argi argin argint

Cuvinte se termină cu literele: ii tii ntii intii gintii