arheologie dex - definiţie, sinonime, conjugare

arheologie

ARHEOLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARHEOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul vestigiilor materiale ale trecutului istoric, descoperite prin săpături. [G.-D. arheologiei] /<fr. archéologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARHEOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s.f. Ramură specializată a ştiinţei istorice, avînd ca obiect colectarea, ordonarea şi interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoaşterea istoriei (preistoriei) şi a civilizaţiilor antice în lipsa ştirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sînt: practice (de descoperire pe teren) şi teoretice (de ordonare şi interpretare a materialului descoperit). A. ca ştiinţă s-a constituit în sec. 17, cînd s-a trecut la o cercetare sistematică şi la interpretarea vestigiilor antice ca mărturii sau argumente în sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. În sec. 18 are loc explorarea sistematică a unor vechi centre antice, creîndu-se primele şantiere şi şcoli arheologice naţionale. Primele săpături arheologice sistematice de pe terit. României s-au făcut în sec. 19, creatorul şcolii naţionale de arheologie fiind. V. Pârvan. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHEOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul trecutului istoric al societăţii omeneşti, al stadiului la care a ajuns societatea omenească în diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de artă etc., aparţinând diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin săpături. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. archéologie, cf. gr. archaios – vechi, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

ARHEOLOGÍE s. f. ştiinţă care studiază trecutul istoric al societăţii omeneşti pe baza interpretărilor vestigiilor aparţinând diferitelor culturi materiale. (< fr. archéologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

arheologíe s. f. (sil. -he-o-), art. arheología, g.-d. art. arheologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ar arh arhe arheo arheol

Cuvinte se termină cu literele: ie gie ogie logie ologie