arhitectă

ARHITÉCT, -Ă, arhitecţi, -te, s.m. şi f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARHITÉC//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Specialist în arhitectură. /<fr. architecte, lat. architectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

arhitéct (arhitécţi), s.m. – Specialist în ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. Fr. architecte, şi înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s.f. (înv., arhitectură); arhitectură, s.f.; arhitectural, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

ARHITÉCT, -Ă s.m. şi f. Specialist în proiectarea planurilor (şi a devizelor) de construire a clădirilor. [< fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor].
(Dicţionar de neologisme)

ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
(Marele dicţionar de neologisme)

arhitéct s. m., pl. arhitécţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

arhitéctă s. f., pl. arhitécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ARHITÉCT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbaşa. (~ul unui palat.)
(Dicţionar de sinonime)