arhivă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARHÍVĂ, arhive, s.f. 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituţii, unui oraş etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2. Birou, cameră, instituţie etc. unde se păstrează asemenea acte. – Din fr. archives.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARHÍV//Ă ~e f. 1) Totalitate a actelor sau a documentelor unei instituţii, a unui oraş etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2) Instituţiile (încăpere, cameră) unde se păstrează asemenea acte. [G.-D. arhivei] /<fr. archives, germ. Archiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

arhívă (arhíve), s.f. – 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituţii care se referă la activitatea ei trecută. – 2. Birou, cameră, instituţie unde se păstrează asemenea acte. Var. (înv.) arhiv. Fr. archive (sec. XVIII). – Der. arhivar, s.m.; arhivist, s.m., arhivistică, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

ARHIVA, revistă apărută la Iaşi între 1889 şi 1940. Întemeiată ca organ al Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi; între 1921 şi 1940 a fost organul Societăţii Istorico-Filologice din aceeaşi localitate. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHIVA ISTORICĂ A ROMÂNIEI, publicaţie periodică de documente privind istoria României. Editată la Bucureşti în 1864-1865 şi în 1867 de B.P. Hasdeu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHIVA PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI REFORMĂ SOCIALĂ, revistă de sociologie, politică şi filozofie, apărută la Bucureşti între 1919 şi 1938. Fundată şi condusă de D. Gusti. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHIVA ROMÂNEASCĂ, prima publicaţie periodică românească de istorie, apărută la Iaşi în anii 1840 şi 1845, sub redacţia lui M. Kogălniceanu; a reapărut între 1939 şi 1945/1946; tomurile I şi II au fost reeditate în 1860 şi 1862. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHIVELE STATULUI, instituţie înfiinţată la Bucureşti în 1831 şi la Iaşi în 1832. Unificată în 1862 la Bucureşti. În Transilvania datează din evul mediu. Editează „Revista arhivelor” (1924-1947; serie nouă din 1958), precum şi studii istorice de arhivistică şi publicaţii de documente. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARHÍVĂ s.f. Depozit de acte sau de documente privitoare la o ţară, la un oraş, la o instituţie etc.; totalitatea acestor acte şi documente; loc, serviciu unde se găsesc aceste acte. [Var. archivă s.f. / cf. germ. Archiv, rus. arhiv < lat. archivum].
(Dicţionar de neologisme)

ARHÍVĂ s. f. 1. totalitatea actelor şi documentelor privitoare la o ţară, la un oraş, la o instituţie etc. 2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente. (< fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum)
(Marele dicţionar de neologisme)

ARHIVÁ vb. tr. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

arhívă s. f., g.-d. art. arhívei; pl. arhíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. şi pl. arhiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARHÍVĂ s. (turcism înv.) caid. (~ unei instituţii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar arh arhi arhiv

Cuvinte se termină cu literele: va iva hiva rhiva