arieș dex - definiţie, sinonime, conjugare
OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un câştig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părţi. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deştept (sau şiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acţiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creştin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÁIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte şi carne. ♢ Ca oile buluc; în dezordine. Şiret (sau deştept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARIEŞ, afluent drept al Mureşului, în aval de Luduş; 164 km. Izv. din N masivului Bihor sub numele de Arieşu Mare şi trece prin Cîmpeni, Turda şi Cîmpia Turzii. Afl. pr.: Arieşu Mic, Poşaga, Iara, Hăjdate. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OÁIE s. (ZOOL.; Ovis aries) (Transilv. şi Ban.) păcuină, (înv.) marială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar ari arie

Cuvinte se termină cu literele: es ies ries