aristocrație dex - definiţie, sinonime, conjugare

aristocrație

[Sinonime]
ARISTOCRAŢÍE, aristocraţii, s.f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăţiei şi poziţiei sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ şi de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din fr. aristocratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARISTOCRAŢÍ//E ~i f. 1) Pătură socială privilegiată datorită situaţiei sale economice şi originii sociale; nobilime. 2) fig. Vârfurile privilegiate ale unei clase, ale unui grup social. [G.-D. aristocraţiei] /<fr. aristocratie, gr. aristokratia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARISTOCRAŢÍE s.f. Clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)

ARISTOCRAŢÍE s. f. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime. ♢ vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia)
(Marele dicţionar de neologisme)

aristocraţíe s. f. (sil. -cra-), art. aristocraţía, g.-d. art. aristocraţíei; pl. aristocraţíi, art. aristocraţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARISTOCRAŢÍE s. 1. v. nobilime. 2. v. boierime.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar ari aris arist aristo

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie cratie