ARISTOCRATIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) aristocratiza. [< aristocratiza].
(Dicţionar de neologisme)
ARISTOCRATIZÁ vb. I. tr. A da un caracter aristocratic. ♦ Refl. A-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice. [Cf. fr. aristocratiser].
(Dicţionar de neologisme)
ARISTOCRATIZÁ vb. 1. tr. a da un caracter aristocratic. II. refl. a-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice. (< fr. aristocratiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
aristocratizáre s. f., pl. aristocratizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aristocratizá vb., ind. prez. 1 sg. aristocratizéz, 3 sg. şi pl. aristocratizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ARISTOCRATIZÁ vb. I. tr. A da un caracter aristocratic. ♦ Refl. A-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice. [Cf. fr. aristocratiser].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
aristocratizáre s. f., pl. aristocratizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aristocratizá vb., ind. prez. 1 sg. aristocratizéz, 3 sg. şi pl. aristocratizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)