aritmetică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietăţile elementare ale numerelor raţionale ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparţine aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARITMÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de aritmetică; propriu aritmeticii. Calcul ~. Progresie ~că. /<fr. arithmétique, lat. arithmeticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARITMÉTI//CĂ ~ci f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor şi al operaţiilor ce se pot efectua cu ele. [G.-D. aritmeticii] /<lat. arithmetica, germ. Arithmetik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARITMÉTIC, -Ă adj. Referitor la aritmetică. [< fr. arithmétique, cf. lat. arithmeticus, gr. arithmetikos].
(Dicţionar de neologisme)

ARITMÉTICĂ s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor şi al operaţiilor care se pot face cu aceste numere. [Gen. -cii. / < fr. arithmétique, cf. lat. arithmetica, gr. arithmetike < arithmos – număr].
(Dicţionar de neologisme)

ARITMÉTIC, -Ă I. adj. referitor la aritmetică. II. adv. prin procedee aritmetice. III. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea. (< fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

aritmétic adj. m., pl. aritmétici; f. sg. aritmétică, pl. aritmétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aritmétică s. f., g.-d. art. aritméticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARITMÉTICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) comput.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar ari arit aritm aritme

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica etica metica