armat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziţia imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcţie din beton pentru a le mări rezistenţa. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARMÁT, -Ă, armaţi, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoţit de acţiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecţie armată. ♢ Forţă (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ARM//Á ~éz tranz. 1) (arme de foc) A pregăti pentru tragere. 2) v. A ÎNARMA. 3) (elemente de construcţii, mine) A întări cu armătură. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ieşi în mare. /<fr. armer, lat. armare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectuează cu armele; însoţit de acţiuni militare. ♢ Forţă (sau putere) ~tă armată. 2) Care este prevăzut cu armătură. ♢ Beton ~ beton în masa căruia se integrează bare de oţel, care îi dau o mai mare rezistenţă. /v. a arma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARMÁ vb. I. tr. 1. A introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme şi a aduce percutorul în poziţia de a lovi capsa. 2. A aşeza, a fixa armătura de fier unei construcţii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheţi sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].
(Dicţionar de neologisme)

ARMÁ vb. tr. 1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat. ♢ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ♢ a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi. (< fr. armer, it., lat. armare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ARMÁT, -Ă adj. 1. înarmat. ♢ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forţe ĕ = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări. ♢ (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé)
(Marele dicţionar de neologisme)

armá vb., ind. prez. 1 sg. arméz, 3 sg. şi pl. armeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

armát adj. m., pl. armáţi; f. sg. armátă, pl. armáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARMÁT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar arm arma

Cuvinte se termină cu literele: at mat rmat