aroganță dex - definiţie, sinonime, conjugare
AROGÁNT, -Ă, aroganţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganţă; care arată, trădează aroganţă. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AROGÁNŢĂ s.f. Purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AROGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganţă; îngâmfat; înfumurat. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AROGÁNŢĂ f. Atitudine de trufie şi de dispreţ faţă de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganţei] /<fr. arrogance, lat. arrogantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AROGÁNT, -Ă s.m. şi f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].
(Dicţionar de neologisme)

AROGÁNŢĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
(Dicţionar de neologisme)

AROGÁNT, -Ă adj. (şi s.) care manifestă aroganţă. (< fr. arrogant, lat. arrogans)
(Marele dicţionar de neologisme)

AROGÁNŢĂ s. f. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

arogánt adj. m., pl. arogánţi; f. sg. arogántă, pl. arogánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

arogánţă s. f., g.-d. art. arogánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AROGÁNT adj. v. obraznic.
(Dicţionar de sinonime)

AROGÁNŢĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Arogant ≠ modest, simplu
(Dicţionar de antonime)

Aroganţămodestie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar aro arog aroga arogan

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ganta oganta