ars dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÁRDE, ard vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ Expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. şi intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acţiunea focului. ♢ Refl. S-a ars mâncarea. ♦ Tranz. A distruge printr-o reacţie chimică. 3. Tranz. şi intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acţiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. şi refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzaţie asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înşela. 3. Intranz. A se înroşi tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ♢ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simţi o dorinţă (arzătoare); a avea dispoziţia să..., a avea chef de... – Lat. ardere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARS, -Ă, arşi, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ♢ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ♢ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acţiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acţiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroşită, pârlită sau băşicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroşit, pârlit sau băşicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÁRDE ard 1. intranz. 1) (despre foc) A fi aprins. 2) (despre obiecte, lucruri etc.) A se distruge prin foc; a se preface în cenuşă. Pădurea arde. 3) A emite lumină; a lumina. Lampa arde. 4) (despre surse de căldură) A emana radiaţii calorice; a răspândi căldură foarte mare; a frige; a dogorî; a pârjoli; a pârli; a păli. Soba arde. 5) fig. (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) A avea temperatură ridicată. 6) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi din cauza unei stări emotive. 7) A fi cuprins de un sentiment puternic. ~ de ruşine. 8) A avea mare dorinţă (de ceva). A-i ~ de plecare. 2. tranz. I. 1) A distruge prin foc; a preface în cenuşă. ~ o scrisoare. 2) A consuma dând la foc. ~ toate lemnele. 3) (mâncăruri) A face să-şi piardă calităţile, expunând prea mult acţiunii focului. 4) (cărămidă, obiecte de ceramică etc.) A supune acţiunii focului în procesul de fabricaţie. 5) (instrumente) A trece prin foc în vederea dezinfectării. 6) (ţesuturi bolnave) A distruge cu cauterul; a cauteriza. 7) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A face să suporte o durere fizică (atingând de foc sau de ceva fierbinte); a frige. 8) fig. A face să simtă o senzaţie asemănătoare cu o arsură. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de bătaie) ~ o palmă. ~ un bici. 2) (sugerând ideea realizării din plin a unui proces) ~ un cântec. ~ o sârbă. III. (în imprecaţii) Ardă-l (sau arză-l) focul (să-l ardă)! /<lat. ardere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÁRDE mă ard intranz. 1) (despre oameni sau despre corpul lor) A se bronza prea tare. 2) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se frige; a se pârli. /<lat. ardere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

árde (árd, árs), vb. – 1. A fi aprins. – 2. A mistui, a consuma prin foc. – 3. A încălzi soarele, a pîrjoli. – 4. A încălzi. – 5. A se consuma grăsimile organice, a se produce combustie internă. – 6. A avea călduri sau febră, ca urmare a arderilor din organism. – 7. A fi mistuit de focul patimii. – 8. A ustura, a durea, a produce suferinţă. – 9. A încălzi, a dogorî. – 10. a înşela, a trage pe sfoară, a escroca. – 11. A avea chef de ceva. – 12. A face ceva de mîntuială, a da rasol. – 13. (Arg.) A avea relaţii sexuale cu o femeie. – Mr. ardu, ardire, megl. ard, istr. ordu. Lat. *ardĕre, în loc de ardēre (Puşcariu 114; Candrea-Dens., 78; REW 620; DAR); cf. vegl. ardar, it. ardere, prov., v. fr. ardre (cf. v. fr. ardoirardēre), cat., sp., port. arder. Cf. arşiţă, arsură. Der. ardească, s.f. (dans tipic din Bucov.), dans legat de obiceiurile populare ale focurilor de Bobotează, şi al cărui nume vine de la pericolul de a-şi arde hainele la care s-ar expune cei care îl joacă, dacă nu ar fi atenţi (DAR nu cunoaşte originea acestui cuvînt); ardei, s.m., pe care Körting 826 îl deriva de la lat. *ardivus (respins de Densusianu, Rom., XXXIII, 274) este probabil un pl. vechi de la *ardel, formaţie dim.; ardeia, vb. (a condimenta cu ardei); ardeietură, s.f. (boia de ardei); arzător, adj. (fierbinte, puternic, intens, palpitant). Din. rom. a trecut în. mag. árdelj „ardei” (Edelspacher 8).
(Dicţionarul etimologic român)

a se arde în bulan / în creţ / în semering expr. (d. bărbaţi) a avea relaţii homosexuale (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i arde buza (după ceva) expr. a râvni (după ceva), a tânji (după ceva); a avea neapărat nevoie (de ceva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a aresta locotenenţi / sergenţi expr. (deţ.) a fuma chiştoace (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o arde la normal expr. (deţ.) a face ceva foarte bine (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o arde în terţe expr. a minţi; a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-l arde (pe cineva) instalaţia expr. a-i fi foame sau sete (cuiva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i arde ghiocul expr. (er. d. femei) a fi excitată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a arde gazul de pomană expr. a lenevi, a trândăvi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o arde cu tupeu expr. (deţ.) a fi foarte îndrăzneţ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a arde cămaşa pe cineva expr. a fi în criză de timp (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o arde aiurea expr. (adol.) a vorbi mult şi fără rost (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o arde expr. a lenevi, a trândăvi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

arde, ard I. v.t. 1. a fura (pe cineva) 2. a bate. 3. a condamna. II. v.r. a avea necazuri, a da de bucluc (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-l arde (pe cineva) plămânul expr. a dori să fumeze (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea o lampă arsă expr. a fi nebun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

árde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, 1 pl. árserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. árdă (şi árză în expresia arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. árde!, intranz. arzi!, 2 pl. árdeţi!; part. ars
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÁRDE vb. 1. a dogori, a frige, a pârjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. v. încinge. 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. v. incinera. 5. v. frige. 6. v. cauteriza. 7. v. bronza. 8. v. lumina.
(Dicţionar de sinonime)

ÁRDE vb. v. ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

ARS adj. v. dogorit.
(Dicţionar de sinonime)

ARS s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTREG-DE-ÁRS s. v. holocaust.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A arde ≠ a se stinge
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ar

Cuvinte se termină cu literele: rs