arseniură

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s.f. Combinaţie a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARSENIÚR//Ă ~i f. Combinaţie a arseniului cu un metal. ~ de nichel. /<fr. arséniure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure].
(Dicţionar de neologisme)

ARSENIÚRĂ s. f. compus al arsenului cu un metal. (< fr. arséniure)
(Marele dicţionar de neologisme)

arseniúră s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)