articulării

ARTICULÁRE, articulări, s.f. Acţiunea de a (se) articula; articulaţie. – V. articula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulaţiile corpului, care se produce la articulaţiile corpului. – Din fr. articulaire, lat. articularis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARTICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de articulaţia corpului; care se produce la articulaţiile corpului. Reumatism ~. /<fr. articulaire, lat. articularis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARTICULÁRE s.f. Acţiunea de a articula şi rezultatul ei. [< articula].
(Dicţionar de neologisme)

ARTICULÁR, -Ă adj. Referitor la articulaţiile corpului. [Cf. fr. articulaire, lat. articularius].
(Dicţionar de neologisme)

ARTICULÁR, -Ă adj. referitor la articulaţii (1). (< fr. articulaire, lat. articularis)
(Marele dicţionar de neologisme)

articuláre s. f., g.-d. art. articulării; pl. articulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

articulár adj. m., pl. articuláre; f. sg. articuláră, pl. articuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ARTICULÁRE s. v. pronunţare.
(Dicţionar de sinonime)