ascendență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASCENDÉNT, , ascendenţi, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S.m., s.f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 3. S.n. (Cu determinări introduse p. prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASCENDÉNŢĂ, ascendenţe, s.f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASCENDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ♢ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinţi, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASCENDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASCENDÉNŢ//Ă ~e f. Apartenenţă socială sau etnică; origine; obârşie; provenienţă. [G.-D. ascendenţei] /<fr. ascendance, it. ascendenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. şi f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
(Dicţionar de neologisme)

ASCENDÉNŢĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].
(Dicţionar de neologisme)

ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ♢ (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. III. s. n. 1. înălţare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere. 3. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ASCENDÉNŢĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinţi. (< fr. ascendance)
(Marele dicţionar de neologisme)

ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénţi; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ascendénţă s. f., g.-d. art. ascendénţei; pl. ascendénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaş. 2. v. autoritate.
(Dicţionar de sinonime)

ASCENDÉNŢĂ s. v. origine.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ascendentdescendent
(Dicţionar de antonime)

Ascendenţădescendenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: as asc asce ascen ascend

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta ndenta