ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil lat. *excotire. (< cos, cotis „gresie”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – V. ascuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASCUŢÍT2, -Ă, ascuţiţi, -te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverşunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ASCUŢÍ ascút tranz. 1) (obiecte tăioase) A face să devină (mai) ascuţit. ~ cuţitul. 2) A prevedea cu vârf. ~ un creion. ~ un beţişor. 3) A face să se ascută. ♢ A-şi ~ urechile a deveni foarte atent; a-şi încorda auzul. /<lat. excotire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ASCUŢÍ se ascúte intranz. 1) (despre minte, privire etc.) A deveni (mai) pătrunzător. 2) rar A deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se intensifica; a se înteţi; a se întări. /<lat. excotire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASCUŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuţit ~. ♢ Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vădeşte spirit de pătrundere în esenţa lucrurilor; ager. ♢ ~ la minte deştept; inteligent. 3) (despre senzaţii, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subţire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a înteţit; înverşunat. /v. a (se) ascuţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ascuţí (ascuţít, ascuţít), vb. – 1. A face mai tăioasă lama unei arme sau unelte; a face unui obiect vîrf. – 2. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. – 3. A incita, a însufleţi, a stimula. – 4. A face fin, a perfecţiona. Lat. *excōtῑre, de la cōs, cotem (Puşcariu 140; REW 2275; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 274), CF. cuţit, cute. Este posibil ca în evoluţia lui să fi survenit o încrucişare cu lat. acutiāre (› it. aguzzare, v. prov., v. port. agusar, fr. aiguiser, cat. aguar, sp. aguzar, cf. REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; cf. sensurile „a face mai tăios” şi „a face vîrf”, reunite şi în sp. aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, şi Candrea presupun un lat. *exacūtῑre, plecînd de la exacūtus. Der. ascuţime, s.f. (faptul de a fi ascuţit; agerime); ascuţiş, s.n. (tăiş, vîrf ascuţit); ascuţitoare, s.f. (unealtă de ascuţit creioane); ascuţitură, s.f. (vîrf.)
(Dicţionarul etimologic român)
ascuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuţí
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ascuţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASCUŢÍ vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a toci. (~ cuţitul la tocilă.) 2. a trage. (~ coasa pe cute.) 3. v. piţigăia.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍ vb. v. adânci, ageri, agrava, amplifica, creşte, intensifica, inventa, îndârji, înteţi, mări, născoci, plăsmui, scorni, spori, ticlui.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT adj. 1. tăios, (înv. şi reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înţepător. (Vârf ~.) 3. ţuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. piţigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT s. v. ascuţiş, lamă, limbă, tăiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) ascuţi ≠ a (se) toci, a (se) tîmpi, a (se) tunchi
(Dicţionar de antonime)
A ascuţi ≠ a tunchi
(Dicţionar de antonime)
Ascuţit ≠ bont, obtuz, teşit, tocit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – V. ascuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ASCUŢÍ ascút tranz. 1) (obiecte tăioase) A face să devină (mai) ascuţit. ~ cuţitul. 2) A prevedea cu vârf. ~ un creion. ~ un beţişor. 3) A face să se ascută. ♢ A-şi ~ urechile a deveni foarte atent; a-şi încorda auzul. /<lat. excotire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ASCUŢÍ se ascúte intranz. 1) (despre minte, privire etc.) A deveni (mai) pătrunzător. 2) rar A deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se intensifica; a se înteţi; a se întări. /<lat. excotire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASCUŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuţit ~. ♢ Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vădeşte spirit de pătrundere în esenţa lucrurilor; ager. ♢ ~ la minte deştept; inteligent. 3) (despre senzaţii, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subţire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a înteţit; înverşunat. /v. a (se) ascuţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ascuţí (ascuţít, ascuţít), vb. – 1. A face mai tăioasă lama unei arme sau unelte; a face unui obiect vîrf. – 2. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. – 3. A incita, a însufleţi, a stimula. – 4. A face fin, a perfecţiona. Lat. *excōtῑre, de la cōs, cotem (Puşcariu 140; REW 2275; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 274), CF. cuţit, cute. Este posibil ca în evoluţia lui să fi survenit o încrucişare cu lat. acutiāre (› it. aguzzare, v. prov., v. port. agusar, fr. aiguiser, cat. aguar, sp. aguzar, cf. REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; cf. sensurile „a face mai tăios” şi „a face vîrf”, reunite şi în sp. aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, şi Candrea presupun un lat. *exacūtῑre, plecînd de la exacūtus. Der. ascuţime, s.f. (faptul de a fi ascuţit; agerime); ascuţiş, s.n. (tăiş, vîrf ascuţit); ascuţitoare, s.f. (unealtă de ascuţit creioane); ascuţitură, s.f. (vîrf.)
(Dicţionarul etimologic român)
ascuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuţí
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ascuţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASCUŢÍ vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a toci. (~ cuţitul la tocilă.) 2. a trage. (~ coasa pe cute.) 3. v. piţigăia.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍ vb. v. adânci, ageri, agrava, amplifica, creşte, intensifica, inventa, îndârji, înteţi, mări, născoci, plăsmui, scorni, spori, ticlui.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT adj. 1. tăios, (înv. şi reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înţepător. (Vârf ~.) 3. ţuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. piţigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.
(Dicţionar de sinonime)
ASCUŢÍT s. v. ascuţiş, lamă, limbă, tăiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) ascuţi ≠ a (se) toci, a (se) tîmpi, a (se) tunchi
(Dicţionar de antonime)
A ascuţi ≠ a tunchi
(Dicţionar de antonime)
Ascuţit ≠ bont, obtuz, teşit, tocit
(Dicţionar de antonime)