asistență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASISTÉNT, -Ă, asistenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care asistă, care este de faţă la ceva. 2. S.m. şi f. Persoană care asistă pe cineva, care e de faţă pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învăţământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ Assistent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferinţă sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ♢ Asistenţă socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenţă mutuală = înţelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASISTÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care este de faţă la ceva; care asistă. /<germ. Assistent, fr. assistant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASISTÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană care asistă pe cineva pentru a-i da ajutor. 2) Grad în învăţământul superior, inferior lectorului. 3) Persoană care deţine acest grad. Post de ~. /<germ. Assistent, fr. assistant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASISTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care asistă la o activitate (conferinţă, spectacol etc.); auditoriu. Întreaga ~ a aplaudat. 2) Ajutor, sprijin acordat cuiva. ~ medicală. ♢ ~ juridică activitate pe care o desfăşoară apărătorul în exercitarea obligaţiilor sale. /<fr. assistance, germ. Assistenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASISTÉNT, -Ă adj. Prezent, de faţă (la ceva). // s.m. şi f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ♢ Asistent universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; cel care deţine acest grad. [Cf. fr. assistant, germ. Assistent].
(Dicţionar de neologisme)

ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Prezenţa (într-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ♢ Asistenţă juridică = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei; asistenţă socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă, făcută de stat sau de o altă organizaţie socială. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].
(Dicţionar de neologisme)

ASISTÉNT, -Ă I. adj. prezent, de faţă (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. o ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. (< fr. assistant, germ. Assistent)
(Marele dicţionar de neologisme)

ASISTÉNŢĂ s. f. 1. asistare. ♢ public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). o ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă. ♢ cooperare materială sau morală în viaţa internaţională. (< fr. assistance)
(Marele dicţionar de neologisme)

asistentă, asistente, s.f. iubită, amantă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

asistént adj. m., s. m., pl. asisténţi; f. sg. asisténtă, pl. asisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

asisténţă s. f., g.-d. art. asisténţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASISTÉNT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la ...)
(Dicţionar de sinonime)

ASISTÉNŢĂ s. 1. participanţi (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. v. ajutor.
(Dicţionar de sinonime)

ASISTÉNŢĂ s. v. prezenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: as asi asis asist asiste

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta