asmuța dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASMUŢÁ vb. I. v. asmuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [Var.: asmuţá vb. I.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ASMUŢÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a aţâţa. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

asmuţí (asmuţít, asmuţít), vb. – 1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muţa, muţa, sumuţi. Mr. muţare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăţi mai mari. Pentru Şeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuţa şi îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuţa pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Puşcariu, Jb., XI, 110; Puşcariu 86 şi 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicaţia semantismului se bazează pe mişcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.
(Dicţionarul etimologic român)

asmuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. şi pl. asmútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASMUŢÍ vb. a aţâţa, a hărţui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăti. (~ câinii.)
(Dicţionar de sinonime)

ASMUŢÍ vb. v. agita, aţâţa, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: as asm asmu asmut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta muta smuta