astâmpăr dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcţii negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Linişte sufletească; odihnă; tihnă; pace. ♢ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de linişte; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminţi. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb. – 1. A linişti, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Puşcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuşi fr. attremper). Der. astîmpăr, s.n. (linişte, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniştitor, calmant); neastîmpăr, s.n. (nelinişte, agitaţie); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).
(Dicţionarul etimologic român)

astâmpăr s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. şi pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. şi pl. astâmpere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASTÂMPĂR s. calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneală, (înv. şi reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) aşezare, aşezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai afla ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminţi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare
(Dicţionar de antonime)

A se astâmpăra ≠ a se agita
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: as ast asta astam astamp

Cuvinte se termină cu literele: ar par mpar ampar tampar