astâmpăra dex - definiţie, sinonime, conjugare

astâmpăra

[Conjugare] [Sinonime]
ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de linişte; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminţi. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb. – 1. A linişti, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Puşcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuşi fr. attremper). Der. astîmpăr, s.n. (linişte, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniştitor, calmant); neastîmpăr, s.n. (nelinişte, agitaţie); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).
(Dicţionarul etimologic român)

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. şi pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. şi pl. astâmpere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminţi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se astâmpăra ≠ a se agita
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: as ast asta astam astamp

Cuvinte se termină cu literele: ra ara para mpara ampara