astringență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. (Despre substanţe) Care contractează ţesuturile organismului. 2. S.n. Substanţă sau medicament folosit pentru combaterea secreţiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTRINGÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor substanţe de a fi astringente. – Din fr. astringence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTRINGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre substanţe) Care contractează ţesuturile organismului. [Sil. as-trin-] /<fr. astringent, lat. astringens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASTRINGÉNŢĂ f. Caracter astringent. /<fr. astringence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASTRINGÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care produce strângerea ţesuturilor animale. [Cf. fr. astringent, it. astringente, lat. astringens < astringere – a strânge].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRINGÉNŢĂ s.f. Calitatea unor substanţe de a fi astringente. [< fr. astringence].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRINGÉNT, -Ă adj., s. n. (substanţă, medicament) care produce contractarea ţesuturilor animale, care combate secreţiile exagerate. (< fr. astringent, lat. astringens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ASTRINGÉNŢĂ s. f. proprietate a unor substanţe astringente. (< fr. astringence)
(Marele dicţionar de neologisme)

astringént adj. m., pl. astringénţi; f. sg. astringéntă, pl. astringénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

astringént s. n., pl. astringénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

astringénţă s. f., g.-d. art. astringénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASTRINGÉNT adj. (înv.) stifos, strângător. (Gust ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: as ast astr astri astrin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta ngenta