astronautică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică. 2. S.f. Disciplină care studiază mijloacele şi posibilităţile de zbor în spaţiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTRONAÚTICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul zborurilor cosmice; cosmonautică. [G.-D. astronauticii] /<fr. astronautique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASTRONAÚTICĂ (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigaţie”) s.f. Ştiinţa şi tehnica zborului cosmic; se ocupă cu studierea şi realizarea zborului în spaţiul cosmic, cu cercetări în domeniul tehnicii construcţiei sateliţilor artificiali, rachetelor şi navetelor cosmice, a lansării lor etc.; cosmonautică. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Ţiokolvski, R. Goddard şi H. Oberth. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ASTRONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la astronautică. [< fr. astronautique].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRONAÚTICĂ s.f. Ştiinţa şi tehnica zborurilor interastrale; cosmonautică. [< fr. astronautique, cf. gr. astron – astru, nautikos – de navigaţie].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la astronautică. II. s. f. ştiinţa şi tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică. (< fr. astronautique)
(Marele dicţionar de neologisme)

astronaútic adj. m., pl. astronaútici; f. sg. astronaútică, pl. astronaútice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

astronaútică s. f., g.-d. art. astronaúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ASTRONAÚTICĂ s. cosmonautică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: as ast astr astro astron

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica utica autica