astronomie dex - definiţie, sinonime, conjugare

astronomie

ASTRONOMÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor, al sistemelor de aştri, al galaxiilor şi al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTRONOMÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul corpurilor cereşti, a legilor mişcării lor şi a Universului. [G.-D. astronomiei] /<fr. astronomie, lat. astronomia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ASTRONOMÍE (‹ fr., lat.) s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor, al mişcării şi evoluţiei lor, al structurii şi compoziţiei etc., precum şi cu studiul sistemelor de aştri, al galaxiilor şi al Universului. Observaţii sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î.Hr. în China, India, Egipt. Babilonienii sînt cei care au delimitat constelaţiile. Prin sec. 6 î.Hr. grecii studiau mişcarea aştrilor, forma cerului şi a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor şi ale constelaţiilor. În Europa, a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele a. moderne, îndeosebi, prin contribuţiile lui Galilei, Kepler şi Newton. V. şi cosmogonie, cosmografie, cosmologie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ASTRONOMÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor şi cu legile mişcării lor. [Gen. -iei. / cf. fr. astronomie, lat., gr. astronomia < gr. astron – astru, nomos – lege].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRONÓMIE s. f. ştiinţă care studiază mişcările, structura şi evoluţia corpurilor cereşti, universul în totalitatea lui. (< fr. astronomie, lat., gr. astronomia)
(Marele dicţionar de neologisme)

astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. art. astronomíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: as ast astr astro astron

Cuvinte se termină cu literele: ie mie omie nomie onomie