astronomă

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s.m. şi f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ASTRONÓM ~i m. Specialist în astronomie. /<fr. astronome, lat. astronomus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

astronóm (astronómi), s.m. – Specialist în astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomeşte, adv. (înv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se referă la astronomie; de proporţii foarte mari); astronomicesc, adj. (înv., astronomic); astronomie, s.f. (ştiinţa care se ocupă cu studiul aştrilor).
(Dicţionarul etimologic român)

ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos].
(Dicţionar de neologisme)

ASTRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în astronomie. (< fr. astronome, lat. astronomus)
(Marele dicţionar de neologisme)

astronóm s. m., pl. astronómi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

astronómă s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ASTRONÓM s. (înv. şi pop.) astrolog, (pop.) solomonar.
(Dicţionar de sinonime)